Ieri, dupa mult timp, trebuie sa recunosc, am intrat intr-o librarie. Trebuia sa trimit un "docoment" pe e-mail. Am intrat, "Buna ziua!, Buna ziua!". Ii dau "docomentul" doamnei de la libraria cu pricina care, usor neindemanatica, lucra la copiatoare. Il scaneaza de cateva ori dar fara succes, la care zice, "Tre sa fie o problema de soft, sa ii dau un restart.". Primul gand a fost "Ce face?, Abia stie butoanele si o da in soft?" dar zic, "Stati linistita ca nu ma grabesc...", dupa care ma gandesc sa dau o tura prin librarie sa vad "ce mai vinde ei aici". Ce sa vezi, dau peste ultima carte a lui Dan Puric, "Despre omul frumos". Fara sa stau prea mult pe ganduri o iau si o rasfoiesc rapid. "Doar 22 de lei.", se aude de printre rafturi. Am vazut cateva emisiuni si interviuri cu autorul si mi-a placut ce si cum spunea, fapt ce m-a si determinat sa o cumpar. Intre timp s-a rezolvat si cu trimiterea documentului, misiunea initiala. Am citit exact 36 de pagini, un somn dulce nu m-a lasat sa continui. Ce sa zic, e o carte foarte buna care isi merita si ultimul banut. In stilul caracteristic, Dan Puric vorbeste despre crestinism, martiri si despre persoanele care iubesc aceasta tara. La un moment dat este prezentata o babuta dintr-un sat uitat de lume care este chemata, printr-o telegrama, de fata sa care locuia tocmaiin America. "Cum sa imi parasesc gospodaria?" si-a spus batranica la citirea telegramei. Gospodarie ce nu era mai mult de un bordei darapanat, o gaina schioapa si un caine ce abia mai vedea. Era putin dar erau ale ei, era locul unde a trait alaturi de sotul ei, unde si-a crescut copii, locul unde a trecut prin bune si prin rele. Despre acest tip de caracter este vorba in "Despre omul frumos", oameni simpli dar frumosi.
-
